Studii de mitologie

Multă vreme am crezut că nu îmi voi reedita niciodată studiile de mitologie scrise şi publicate (în cea mai mare parte) Înainte de 1989. Mă gândeam că ele se adresează unui public specializat, care caută şi foloseşte o bibliografie specifică domeniului său şi pentru care titlurile se impun nu prin anul apariţiei, ci prin faptul că au devenit referinţe ştiinţifice curente. Mă gândeam, de asemenea, că, după 30 de ani, aceste studii poartă inevitabil amprenta trecerii timpului şi că noile generaţii de cercetători se vor regăsi mai greu În acele lucrări, deoarece, aşa cum este sau ar fi normal, ei se sincronizează cu tendinţele recente din antropologia culturală. În ambele cazuri m-am înşelat: cele mai multe dintre lucrările (care îşi propun interpretarea culturii folclorice), publicate În perioada postcomunistă, rămân ancorate În obiectivele de cercetare şi metodele pe care eu le consideram depăşite În anii '80, când debutam cu studiile
de mitologie: comparatismul speculativ (aplicat prin privilegierea analogiilor formale şi legitimat prin referirea la), evoluţionismul mecanic (formele arhaice se regăsesc nealterate În formele moderne, asemenea organelor rămase În corpul omenesc de la speciile din care acesta a evoluat - teoria relicvelor). În aceşti ani nu am întâlnit decât foarte puţine analize bazate pe structuralism sau poststructuralism, pe modelele procesuale sau performative, la fel cum nu
am simţit aproape nici un ecou al dezbaterilor Începute În Occident În anii '80 asupra dilemelor metodologice şi epistemologice ale antropologiei culturale; investigaţiile venind dinspre antropologia economică sau socială (Liviu Chelcea, Vintilă Mihăilescu, Catherine Verdery, Eniko Magyari-Vincze) rămân fără ecou Într-o lume parcă Încremenită În obiectivele de cercetare, modelele teoretice şi metodologiile folcloristicii de la Începutul secolului XX.